În suflet, ca pe-o cale pustie, sunt răscruci,
întretăieri de drumuri sălbatice, străine,
ducând spre patru colțuri... Pe care să apuci?
meleagurile-s rele și nimeni nu-i ca tine.
Răspântia e moartă și câți s-au perindat
nu ți-au lăsat o urmă, un semn care s-arate
de-a nimerit vreunul pe drumu-adevărat...
doar cruci fără de slove de-a lungu-s presărate.
Un han, din care numai pereții-au mai rămas,
cu hruba părăsită, un puț fără izvoare
și-un plop uscat alături, ca o spânzurătoare,
îți spun că nu e locul făcut pentru popas.
Te simți pierdut departe... răscrucile-s pustii,
și-ai vrea să fugi din aste paragini blestemate.
În suflet sunt răspântii:ajungi fără să știi
și șovăi la o furcă de drumuri neumblate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează