Îmi pare rău de tot ce-n viață
putut-am pierde în zadar
dar după vremea mea pierdută
îmi pare rău cel mai amar.
Îmi pare rău după Cuvântul
ce L-am știut și nu L-am spus
de tot ce nu mai pot întoarce
căci timpul meu pierdut s-a dus.
Îmi pare rău după iubirea
ce-o datoram și n-am știut
c-atâți din cei ce-o așteptară
s-au dus cu timpul meu pierdut.
Îmi pare rău după-mpăcarea
ce n-am căutat-o când puteam
acum s-a dus și ea și harul
cu timpul care nu-l mai am.
Îmi pare rău după pierzarea
atâtora din dragii mei
nu i-am chemat de-ajuns - și-s pururi
cu timpul meu pierduți și ei.
Îmi pare rău amar Isuse
de cât puteam și n-am făcut
cum am să pot răspunde-odată
de timpul meu pierdut, pierdut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează