A! Bună dimineața, Primăvară!
Iar proaspătă te-ntorci în țară,
tu fragedă, și ea întinerită.
În țara din răspântii verzi, fii binevenită.
Te așteaptă cu cofa plină
de rouă nouă și lumină.
Te-ntâmpină-n cămașă de in și borangic,
tivită cu chenare de iederă și spic,
pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac,
de boance și crăițe, și-albastre flori de ac,
împodobită toată, de marea sărbătoare,
în așteptarea-n luncă a scumpei surioare.
Purtată-n umăr, cofa ți-o pleacă pân' la gură,
să iei, ca-n sărutare, din ea, o sorbitură.
Băuși destule lacrimi într-altă primăvară,
din ciutura cu sânge și-aghiazma lor amară.
Ți-au semănat în cale, aminte să-ți aduci,
pământul cu morminte și cu păduri de cruci.
Dă-i mâna, copilandră de-a pururea fecioară,
că vă-ntâlniți depline, acum întâia oară,
la inceput de vremuri, nădejdi și învieri,
două-nfloriri de muguri și două primăveri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează