Un liliac mi-a înflorit
surata primăvară,
sub geamul meu l-a răsădit
cu taină într-o seară.
Cu frunzulițe de smarald
și stele moi în ramuri
când razele în el se scald
încet îmi bate-n geamuri.
La ciocănitul lui timid,
cu mâinile avide
eu ferăstruica i-o deschid,
el florile-și deschide.
Apoi deodată, nu știu cum
din tremurări enorme
încet el se preface-n scrum
și se-trupează-n forme!
Cu părul zulufit de vânt
răsare o copilă
cu dinți de-azur,
cu gura cânt
și trupul de argilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează