Mă bucur că sunt contemporan cu arțarul
în care cerul cu stele se simte la dânsul acasă
și lumina-și aprinde-n crengile lui felinarul,
iar tu ești cea mai frumoasă.
Și florile singurătății îmi par minunate,
și liniștea ierburilor coapte înainte de coasă,
și acest arțar(căruia-i zic, pios: „Înălțate!”),
iar tu ești cea mai frumoasă.
Încântătoare priveliști, ploi ce cad către cer,
frunze supte de zări într-o orgie pioasă,
semințe ce nasc în clipa când pier,
iar tu ești cea mai frumoasă.
Învăț să înot în mările-adânci ale ochilor tăi,
să ascult lanurile părului tău de mătasă,
ca-ntr-o catedrală să-ngenunchez în fața genunchilor tăi,
pentru că tu ești azi cea mai frumoasă.
… Iar tu ești cea mai frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează