Zi de zi noapte de noapte oră de oră secundă de secundă
nimic nu oprește moartea să fie ceea ce este
nu se plictisește să mă înghesuie în subsoluri igrasioase
să mă momească pe pajiști însorite
să-mi soarbă măduva din oase
să-mi dăruiască impotența pentru a mă înjosi în fața
femeilor iubite
să crească taxa la prestațiile prostituatelor
să facă din mine un spectator histrionic la spectacolele ei
e perfidă grotescă fățarnică mieroasă tandră ticăloasă
mă mir cum de încap atâtea adjective într-o ființă despre
care nu se știe
cine a binecuvântat-o cu viață veșnică
uneori când închide definitv ochii tinerelor fete așezându-le
pleoapă peste pleoapă dă semne că o prinde mila și
lăcrimează
alteori când își vede treaba încheiată se grăbește să surâdă
cinic
bucuroasă că a mai scăpat de o rivală la mâna lui dumnezeu
e o actriță desăvârșită schimbă rol după rol
moare cu fiecare personaj și rămâne vie
are o plăcere sadică să se transforme din substantiv în verb
și atunci când îți este lumea mai dragăsare la gât și te omoară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează