Ah! Iarăși ai venit.
Dar nu ca un iubit, ci ca un soț gelos, cu drepturi.
Neclintit în casă mi-ai intrat și mă scrutezi.
Nebună!
Și azi e spaima mea de-ajunul de furtună.
Mă-ntrebi ce-am săvârșit cu tine, pe vecie, încredințat cândva de ursitoare mie.
Te-am înșelat.
Ți-am spus de zeci de ori de-atunci, la capăt de puteri dac-ai putea s-ajungi!
Vorbești precum un mort cu ucigașul său, și ca un demon vrei să-mi bată ceasul rău.
Mă iartă.
Să iertăm, și Domnul ne-nvăța.
Se tânguie amar de sete carnea mea, dar sufletu-ncepu câte puțin să moară.
Țin minte doar din tot ce fuse-odinioară, cocorii când țipau și brunele coline…
O, cât de dulce-a fost pământul lângă tine!
1916
traducerea de Medeleine Fortunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează