Floare albă - Pavel Coruț

Te-am purtat mereu în fire

Ca pe-un sâmbure de foc,

Floare albă de iubire,

Floare albă de noroc.

Te-ai ivit ca o romanță

Dintr-un Cer cu stele reci,

Floare albă de speranță,

Floare albă de poteci.

Ai fost vrajă de suspine

Și descânt de fericire,

Floare albă de ruine,

Floare albă de iubire.

Când ai dispărut, minune,

Printre vorbe-amăgitoare,

A murit în mine-o lume

Și s-au prăbușit altare.

Te-aștept pe-un țărm de mare.

Mai ții minte unde este,

Floare albă de visare,

Floare albă din poveste?

Ai putea veni la mine

Pentr-un timp cu zile clare,

Să refacem din ruine

Prăbușitele altare?

Vocea timpului ce vine

Îmi șoptește că te treci,

Floare albă de ruine,

Floare albă de poteci.

Poate nici n-ai fost o fată,

Ci o umbră de-amăgire,

Floare albă fără pată,

Floare albă de iubire.