Zise moartea către mine:
"Mă, când crezi c-ar fi mai bine
Să te iau, acum ori mâine?"
O rugai: "Fii omenoasă,
Moarte, măcar mă mai lasă
Să-mi fac iubita mireasă."
"Bine, mă, te voi lăsa,
Dar să ştii, la nunta ta
Voi veni şi voi juca.
Să mă ierţi de s-o-ntâmpla,
Beată, să dobor vreo stea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează