Powered By Blogger

1 nov. 2022

Natură moartă - Benjamin Fondane

















O sticlă de porto și un banjo

trupeșe gutui din Van Gogh pe o masă

inima în topire lămpile -

ăst han troienit pe-o vâlcea din Tyrol -

unde sunt palmierii și nisipurile

prospectele de călătorii

a fost de ajuns ca un tren s-o ia razna de șine

am făcut 8 km noaptea pe jos

viforul era un matelot în ștreanguri

tovarășii mei din tren erau iugoslavi

niște studenți

vorbeau de ciorba lor de sfeclă

vorbele noastre erau păsări moarte de ger


o sticlă și un banjo pe perete -

fiică a hangiului accent austriac

arbust din Adlersberg fruct de zăpadă

cutezanță de a te pârgui printre catastrofe

țâșnire a gleznelor

ghicesc acolo pielea ta tulbure ca o privire

inima mea sau pendula

drăguțul tău ce ți l-aș lua-n cuțit

n-am omorât niciodată pe nimeni

alcoolul mi se urcă la cap sau gleznele tale


nimeni nu e scutit de accident

noapte fără cămașă pe ea pe acoperișul zgâlțâit

păsări din mările australe

poate nițel prea albe

ești atât de singur încât ți-ai uitat rolul

despre ce voiai oare să vorbești pământul se clatină

iată că el deja îți strigă-n trup -

o sticlă și-un banjo

și-această voce a nimănui

acolo-i trecutul meu cu care nu mai am ce să fac

sângele lui ciuruiește zăpada -


e-un înecat ce nu mai vrea să-l scoți la mal

privire de sus, în care păsările se rotesc

de și-ar pierde acolo capul -

liniște s-o tai cu diamantul

timpul parcă dă cu banul în gol

pe stâncile devenirii stau ciute suspendate

nu se trăiește-aici decât din vânătoare

nu se moare de întâmplare

de pahar sau neprihănire de poveri sau măciucă

toate drumurile sunt megafoane

fiece piatră un sertar ce deschide-un abis

nu vrei să vii cu mine în Montmartre

e tot un tyrol pentru turiști englezi

vino vom deschide un bar american

în care vom asculta cântecul de cocteiluri

încăierările se vor lăsa cu morți

gusta-vei din scârba numită plăcere

ne-om bate pentru frumusețea-ți perfidă și castă

surâsul tău o să presare morți

fiică de hangiu accent austriac

care păstrezi pe chip un nu știu ce din alpi

și până și-n obraji

această fericire ce emană

dintr-o butelcă și dintr-un banjo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează