Mi s-a umplut paharul c-un vin precum o flamă
Să ascultăm luntraşul ce melancolic îi
Cântând de şapte ştime a căror verde coamă
E toarsă în cosiţe şi-ajunge la călcâi
Cântaţi cântaţi mai tare încingeţi nişte ronde
Să n-aud lopătarul cum cântă răguşit
Şi-aduceţi-mi aproape acele ştime blonde
Privire imobilă păr lung şi împletit
În noaptea asta Rinul se-mbată pe muţeşte
Din noapte cade aur pe ape tremurând
Iar lopătarul cântă de parcă prohodeşte
Al ştimelor păr verde şi-al verilor descânt
Spărgându-se paharul din mână-mi hohoteşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează