O noapte ca o piatră despletită - Marin Sorescu

A venit o noapte ca o piatră albastră, 

Despletită, 

Si mai era acolo și un turn. 

Un turn cu geamuri rotunde, nesparte și cafenii.

Omul acela cu privire de colt de cremene, 

Cand a dat cu ochii de noapte, 

Acesta s-a impleticit, 

Gata sa intre in pamant. 

Dar a mai venit un om care, 

Cand i-a calauzit celuilalt o palma albastra

Peste privire

i-a umplut teasta de ganduri.

Eu eram si unul si celalalt:

Am privit in fantana sufletului

Si m-am vazut ratacind

Intre obtuz si isoscel. 

Am avut totusi curajul

Sa trag o perdea intre mine si eu. 

O perdea mare, impadurita. 

Si cerul s-a umplut deodata de cozi de paun. 

Cine stie, poate ca erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele

Maniei

Si am intepat turnul

Drept in ferestre…

S-a facut praf, l-am luat in palma

Si l-am suflat in patru vanturi.

Cerul era plin de cozi de pauni, 

Multicolore cozi de pauni, 

Poate ca erau chiar gandurile mele

Care dadeau stralucire aerului.

Apoi mi-am luat din cui

Palosul versului si am plecat

Pe strazile orasului

Sa racai

Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca sa fie mai multa lumina.