Prezența luminoasă înțeapă retina
Tăvălită în stelare volute
Trece fragedă
Dusă de mâini de melodii dragi
Clipe suspendate în așteptare
Vor veni vor adăuga petale
Brațului mai alb degetelor
Degetelor agile adjective cuvintelor
În urmă amintirile ca o pădure culcată
Ca o draperie înjunghiată de stiletul unui fulger
În urmă jucării stricate anii
Fiecare a fost bucurie până la risipa
Rotițelor ieftine pe dușumea
Când visele au fugit de lumină în puful pernei
Ca puii sub cloșcă la un semnal de primejdie
Rămâne obrazul mai cald mai fraged
Zbatere nouă
Prin albăstrimea vinelor o furtună
Prin pupilă orizontul cu brazi insensibili
Acelaș prea aproape
Liniile din palmă desenează un hulub
Fără aripi
O lalea într-un ierbar
O frunză în voia vântului
Cu secretul tinereții în toți porii
(Clipele se opresc în aer și o privesc
Iată secretul)
Halo în jurul trupului iubit
Primăvară fără efort ca respirația
Și vrajă continuă
Gândul i se preface cald în gură
Călăuză printre neliniști și întâmplări
Rămâne nespusul
Spirala unei întrebări
Închide mâhniri lângă tăceri
Și coboară în fundul ei ca un scafandru
În lumea de basme
Tot mai rar brelocul unei lacrimi
Doar ochii se îmbracă în negru
Când amărăciuni veștejesc zile
Trece aripa de ceară
Și foșnetul se dizolvă în opalul obrazului
Poema e o închisoare o cochilie
Cu ecoul disperărilor
Oprește stiloul și privește viața
Agresivă proaspătă bogată
Și mugurele primăverii care vine.
Ce frumos cuvânt: oameni
Vă chem la bucuria
Marilor Frumuseți.
Vor lipsi prea multe vieți:
Nu-i o surpriză.
Vor fi foarte multe umbre
Printre mâinile prinse-n hora zilei de sărbătoare,
De ziua victoriei peste coșmare.
Dar Marile Frumuseți
Sunt și aceste umbre:
Ca stalagmitele sporesc din amintiri:
Sunteți prezenți, eroi și martiri
Mereu înalți, și viforoși, și drepți
Prin pocitele vremi,
În chinuri
Și-n moarte.
Din volumul Poeme fără imaginație, 1947
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează