Liniștea
Cred în mirosul brutăriilor de seară
cum cred în catarguri.
Oamenii umblă în preajma lui curați
și sunt năpădiți de miez somnoros
și sunt fericiți ca dulăii cu gâtul gros
și cu labe voinice.
Cred în mirosul brutăriilor de seară
ca-ntr-o subțioară
adâncă și puțin veștejită
pădure amară
răsturnată peste orașul obosit, încolăcit.
Și târziu când se coace pâinea în coajă de tristețe rotundă
și răsuflarea ei aburește pragurile, nările și pumnii
deodată
în mirosul bucătăriilor, seara,
aflăm că sângele nostru n-a urât niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează