Luna este departe de ocean
Şi, totuşi, cu mâini de ambră
Îl conduce, docil copil,
De-a lungul acestei plaje, albă.
El nu se-abate nici măcar c-un grad;
Privind-o în ochi atent şi sfios aparte,
El vine de departe şi se-apropie de-oraş -
Doar pentru a pleca din nou departe.
O, Doamne, a ta e mâna cea de ambră,
Iar iar eu sunt marea de departe -
Supusă oricărui comandament pe care ochii tăi
Mi-l impun, micşorand distanţa care ne desparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează