De poți, mai cântă, liniștit și clar,
Tihna veche și potolită a casei,
Petunia ca sângele de iepure amar
Danțând sub cerul vânăt al terasei,
Postavele pădurii, și noaptea din tălăngi,
Și panoplia veche, și geanta-nsângerată,
Cu pene de ieruncă, sub scuturări de crăngi,
Pendula ce susură și pâinea miresmată.
În aerul de vârfuri, prin auritul rai,
Când inima scânteie, cu bradul către cer,
Ascultă-ți viața dusă, când vântul cimpoier
Sfâșie lin făgetul și-al frunzelor alai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează