din insula polară
semne-luxurii veneau
și ore de gol treceau.
acum era primăvară
o, ghețuri! arabesc de humă
cu fibrele verzi în eter,
suna al sângelui ser
prin a anilor fragedă sumă
Tristan străbătuse sahare
cu struțul virgin în pahar
și ochiul său roșu amar
murea sumbru pe mare
acest poem dureros
scris cu sânge de atom
scurs din marele pom
mi-e drag unghiul lui geros!
Din Răscruci, nr. 2, martie 1941, Alba-Iulia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează