Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii.
Motivația Juriului Nobel
„Pentru opera sa poetică creatoare, ce luminează condiția omului în Univers și în societatea actuală, reprezentând totodată o profundă înnoire a tradițiilor poeziei spaniole dintre cele două războaie”.
Vicente Aleixandre s-a născut la Sevilia la 26 aprilie 1898. Copilăria și-a petrecut-o însă la Málaga. La vârsta de unsprezece ani se stabilește, împreună cu părinții și cu sora sa, la Madrid, unde are să locuiască aproape tot restul vieții. A urmat o școală comercială și Dreptul, după care a predat timp de doi ani lecții de legislație comercială. S-a angajat ca funcționar la o companie de căi ferate, dar sănătatea sa șubredă l-a obligat, în 1925 la orice activitate, în afară de cea literară, pe care nu o mărturisise nimănui. S-a retras doi ani la țară, unde își cunoaște "colegii de generație", între care Damasco Alonso. Acesta a avut o influență hotărâtoare asupra formației sale poetice [6]. În această perioadă a prins contur prima sa carte de poeme Ambito, publicată în 1928 și a avut loc debutul său literar în "Revista de Occidente".
Opera
1928: Incintă („Ámbito”);
1932: Spade ca buzele („Espadas como labios”);
1935: Distrugerea sau iubirea („La destrucción o el amor”);
1944: Umbra paradisului („Sombra del paraíso”);
1954: Istoria inimii („Historia del corazón”);
1962: Într-un vast domeniu („En un vasto dominio”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează