Si cu cât mă duce gândul,
Peste vremuri înapoi,
Tot mai sfântă văd icoana,
Unui car cu patru boi.
Uite-l cât de-ncet coboară,
Încărcat şi plin de snopi,
Pe drumeagul de pe culme,
Străjuit de-un şir de ploi.
Scârţâie din osii carul,
Şi în snopii lui de grâu,
Stă proptit în furcă tata,
Îngropat până la brâu.
Şi-ntr-un lan cu mături line,
Vântul fâşâie prin foi,
Ce n-aş da să fiu cu tine,
Car frumos cu patru boi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează