Pielea albă câmp întins
Înălbit de-atâta nins
Plapumă albă de albu
Ce inundă cerul dalbu
Piele-ntinsă bărăgan
Relief discret bălan
Pielea albă ca maiaua
Maiaua şi covăseaua
Accidente bălăioare
Crovuri, găvane gropşoare
Gropane de subţioare
Şi o singură genune
Apocalipsă, minune
neagră caldă ca cafeaua
de sorbit cum pěpi luleaua
sau mângâi cu feregeaua
la fund scoica rozalie
moale, fină, o gingie
ce-ascunde butonul mic
declanţator atomic
cum să-i spun, cum să-l indic?
Cel ce-aruncă tot în aer
enzime, fus, carne, caer.
butonaşul clitoris
aruncă totu-n abis
el naşte seisme-n sânge
omoară umoarea, plânge
ţipă vocea de plăcere
ar mai vrea să vrea şi-ar cere
repetir de repetire
extaz lucind în potire
bei din cupa cu extaze
ce reflectă-n juru-i raze
de plăceri dumnezeieşti
prea mult devin diavoleşti
şi-ntre demoni şi-ntre pronii
te-ndoi ca Adam cu pomii
ca Adam cu viţa via
şarpele şoptind prostia
ce-a adus lumii blestemul
ce-mplineşte-acum poemul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează