Imagini din vis - Heinrich Heine

Un vis tulburător, cumplit,

M-a fermecat și m-a-ngrozit.

Mai văd frânturi din visul meu

Iar inima-mi se zbate greu.

Parcă-o grădina se făcea…

Voios, dam să mă plimb prin ea.

Privit de flori, simțeam în zi

Nestăvilite bucurii.

Și păsări ciripeau în cor

Senine cântece de dor -

Și-un soare rosu, auriu

Smălțase flori în licăr viu.

Mireasma ierbii sui-n vânt,

Văzduhu-adie lin și blând.

E totul zâmbitor și pur

În frumusețea dimprejur.

În câmp de flori, în fața mea

Un puț de marmură albea

Clătind un alb veșmânt, aici

O mândră fată se ivi.

Un dulce chip, un chip de rai,

Cu ochii blânzi, cu păr bălai;

Iar chipul ei mi s-a părut

Străin - și totuși cunoscut.

Spăla copila mea de zor

Și-un cântec îngâna ușor:

"Curgi, tu apă, curgi din plin,

Spală-mi pânza cea de in !"

Mă-ndreptai încet spre ea

Șoptind: "Ia spune-mi, fata mea,

Tu, mândră cum o alta nu-i:

Acest veșmânt o fi al cui ?"

"Fii gata ! Ăst veșmânt de tort

Va fi camașa ta de mort !"

Abia vorbise fata - și

Ca spuma totul se topi.

De vraja visului răpit,

În codru des m-am pomenit.

Copacii sa-nălțau spre cer;

Stăteam îngândurat, stingher….

Auzi ! Din funduri de păduri,

Ce sunet surd, ca de securi !

Zoresc prin crâng, răzbat pieziș,

Și iată-mă-ntr-un luminiș.

În verde crâng, în fața mea,

Un vechi stejar se înalța -

Și iată ! Mândra, iar și iar,

Cioplea în trunchiul de stejar.

Cu barda-n trunchi tot dând și dând

Îngâna fata mea un cânt:

"Toporașule-topor,

Fă un scrin încăpător !"

Și iar m-apropiai de ea

Șoptind: "Ia spune-mi, fata mea,

Copilă mândra ca-n povești:

Tu scrinul cui îl meșterești ?"

Rosti grăbita: "E târziu !

Fac pentru tine un siciu !"

Abia vorbise fata - și

Ca spuma totul se topi….

Și se făcea apoi că sunt

Pe un pustiu, pustiu pământ

Și nu știu cum s-a întâmplat

Că stam acolo-nfiorat….

Când tocmai dam să mă desprind,

Văd parcă-o dungă-n zari albind.

Mă-ndrept spre ea, mă-ndrept grăbit -

Și iată ! Chipul ei vrăjit.

Cât poți vedea, sta dalbă, ea,

Săpând adânc cu o cazma.

Nu cutezam spre ea să cat:

Frumoasă - dar m-a-nfiorat.

Săpând adânc, săpând de zor,

Un cânt ciudat îngâna-ușor:

"Sapă, sapă cu tăiș,

Groapa-n lat și în lungiș !"

Mă-ndreptai încet spre ea

Șoptindu-i: "Spune-mi, fata mea,

Copilă minunată, zi:

Cu-această groapă ce-o fi ?"

Rosti grăbită: "Fii bărbat !

O groapă rece ți-am săpat !"

Abia vorbise fata - și

Deodată groapa se lărgi,

Și când zăresc al gropii fund,

Simt reci fiori cum mă cuprind,

În bezna de mormânt deschis

Mă prăbușesc - și sar din vis.

traducerea Christian W. Schenk