Iertați-ne, băieți ai noștri, că vă zvîrlim în internate.
Că vă uităm cu pedagogii mai mult sau mai puțin cretini.
Că vă privăm de duioșie și vă privăm de libertate,
Că vă-nvățăm încă de astăzi să fiți străini între străini.
Băieți lungani, dispuși la jocuri, băieți cu inimă bizară,
Iertați-ne, încă o dată, că asistați în tristul veac
Când croitorii toți lucrează croitorie militară,
Când internate și cazarme cadouri vouă vi se fac.
Senzație de neputință, impresie de culpă gravă,
Pătrunde moartea în ruina simplificatei noastre vieți,
Că v-am adus pe lume-n veacul de întrebare și otravă
Și că vă-nstrăinăm cu voia, iertați-ne, prea triști băieți.
Și nu uitați când de viață îmbătrânind voi veți fi gata,
Iar noi vom trece-n bătrânețe neimportant, tăcut, umil,
Să onorați cum se cuvine pentru părinții voștri plata:
Cum ei v-au dat în internate, voi să-i trimiteți la azil.
Din volumul „De la Bârca la Viena și înapoi”, 1981
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează