M-aș reîntoarce lângă ierburi
Cât mai aproape de pământ,
De regnul născător de cercuri,
De somnul din matrici, rotund.
M-aș dezobișnui să tulbur,
Aș renunța,-n sfârșit, să cert
Și zborul galbenului flutur
Și mersul mohorât de melc.
Recuibărit în dulcea mâzgă,
Hrănindu-mă cu primul mâl,
Poate-am să-nvăț să dau în pârgă
Dând florii coaja altui tâlc.
Din tot ce-am fost va fi alt arbor
– Cum firea n-a rodit nicicând –
Al revenirii-n ciclu – martor
Că nici în moarte nu-s defunct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează