Nu este un poem dedicat Mării Negre de la noi, ci despre marea sufletului său
(Al autorului)
În noaptea asta neagră și rece
ascult sunetul unei orchestre din apropiere
și muzica asta îmi amintește de tine.
Mi se pare că este muzica mării,
marea neagră care a fost iubirea noastră,
marea neagră, pentru totdeauna neagră
pentru că niciodată nu a strălucit a speranță.
Fără îndoială iubirea mea e eternă
deși amorul nostru a fost o mare neagră
deși inima mi se sufocă de amintiri
cum se agită marea în timpul mareei.
Și cred că dacă tu ai asculta accentele acestei muzici
Fără să vrei inima ți se va mișca precum un uragan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează