Din zari o femeie venea
Dalba ca lacrima,
Eu de pe deal am ghicit-o:
Mi-era femeia iubita.
Trecea raul, trecea valea,
Nu se oprea din cale.
Despletita, slaba, suie,
Trebuia ceva sa-mi spuie.
Soarele ardea in crestet,
Campul tanjea vested.
In aerul fara boare
Suiera o prigoare.
Ma uitam cum vine, vine
Femeia prin sulcine.
Nu stia ca sunt altul,
Suind in inalturi.
Ca la a mea radacina
Puiatu-mi-a vidra neagra
Ca in trupusorul meu,
Puiatu-mi-a cal gelben.
Ca in varfurile mele
Puiatu-mi-or soimi vineti.
Cu glasul ei dulce, iata,
Mi-a zis minunata:
Marule de langa cer:
Rogu-te, asculta ce-ti cer:
Pleaca-ti varfurile
Cum te-ar bate vanturile,
Darui-mi-ai trei smicele,
Bucura-ne-vom de ele:
Fiul tau in campul verde
Cu lumina soarelui,
Fiica ta in casa-mare
Cu lumina lunii,
Eu la focul de pe vatra
Cu lumina dorului.
Am tremurat de sus
Si cu mahnire i-am spus:
Din varf nu ma pot pleca,
Vidra prinde a latra,
Cal galben a necheza,
Soimi vineti a suiera.
Mi-a crescut lemnul in stele,
Cum sa raman fara ele?
In zare mi se tot ducea
Iubita, muza mea,
Dalba ca lacrima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează