Pe sub răsărit de lună - Anatol Codru

Pe sub răsărit de lună

Piatra fiica și-o cunună

C-un fecior Ion-a-Pietrei

Din cuprinsurile pietrei,

Lângă ctitorii ovale,

La adâncul dumitale…

Și-a pus piatra-n cingătoare -

Numai piatră de odoare,

La brățări -

Piatră de fier,

La ureche -

Piatră veche,

Iar la buze -

Piatra frunzei,

La grumaz -

Piatră de-olmaz,

Și pe frunte -

Piatră scumpă.

Iar în plete -

Piatra pietrei…

Și-au nuntit așa o zi

Pân’ la piatră de copii,

Că le-a fost iubirea-ntâi.

Și-au nuntit apoi și-o noapte

Sub stele de piatră coaptă,

Că le-a fost iubirea dreaptă,

Și-au cioplit fântânile,

Să le bei cu mâinile,

Și-au săltat frontoanele,

Amețind ciocanele,

Porțile și scările,

Până-n vârful serilor,

C-a fost mirele fecior

Înflorit cu dălți de dor

Poleite-n vârf cu aur

Și-argint în cioplitură,

Sărutând piatra pe gură,

Adiere de trifoi

Și-n sprânceană -

Măghiranul,

Și-n privire -

Trandafirul,

Iar pe brațe -

Mintă creață,

La picioare - lăcrămioare,

La călcâie - iasomie,

Și în mers - floare de șes,

Și-n pas - floare de Spas

Și-apoi piatră

Piatră,

Piatră…