Iustin Ilieșu
Săracul a privit la cel bogat
Cum se răsfață în comori auritoare,
în pompă, în mărire, în splendoare -
Și revoltat,
Cu pumnii strânși, murdar, înfometat.
În ura lui, spre ceruri a țipat:
- Tu, Doamne, nu mi-ai dat,
Nici aur, nici nădejdi, nici grâu, nici soare,
Nici zi de sfântă sărbătoare -
Calic născut, și voi muri calic!
Te laudă profeții mincinoși în cer,
Că tu ești adevărul și lumina, -
Nu ești decât un trist înșelător!
La ce e viața bună,
Când sărăcia fruntea mi-o-ncunună?
Ca-ntr-un magnific vis
O clipă cerul s-a deschis
Și Dumnezeu a zis:
— Viața-și are prețul ei!
Ți-am dăruit cu-mbelșugare sărăcia,
Și care bogăție o mai vrei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează