Când harfele grădinilor de vis
ne dăruiesc sonorele lor unde,
cu trandafirii înfloriţi răspunde
violoncelul roşului închis.
Culoarea asta de vibrări secunde
ar însemna lumini de paradis
de n-ar fi fost Abel cândva ucis
de Cain, ce şi astăzi se ascunde,
căci strigă către cer şi azi la fel
nevinovatul sânge-al lui Abel
cu grai iubit al razelor divine:
– Cain, opreşte-ţi braţul fratricid,
căci sângele ca focul său lichid
cuprinde tot, opreşte-te Caine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează