Sufletul florii care-a fost aici
Un timp ne mai răspunde, ne mai minte
La fel, parfum al unui cânt în minte
Din flaut mut obrazul ți-l ridici.
Sunet de fum auzul să-l alinte
Cirezi de ape răsucite-n bici
Închipuire. Nu-i luceafăr, nici
Zi luminoasă-n blidul tău de linte.
Acestea. Muzici sau miresme-n gând
Înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă
În vară. Toate se vor spune – când?
În vis sub tălpi cea mai suavă iarbă
Și-n tine – clopot – un parfum sunând
Din floarea dusă făr-aromă – oarbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează