Biruind mulțimea șoaptelor de seară
Glas domol de clopot zările-nfioară.
Toaca-n dulce cântec văile trezește,
Jos, în colț de codru, soarele-asfințește.
Și sub larga boltă, umbrele cărunte
Vin s-aprindă-n taină stelele mărunte.
S-a-mbrăcat în aur sfânta mănăstire
Ca s-asculte rostul slovei din psaltire.
Biserica bătrână larg porțile-și desface;
Un svon de rugi se-ngână în dulcea serii pace.
Și alături stau în rânduri, salcâmii ninși de floare
Încet își șoptesc pe gânduri că și mâine-i sărbătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează