(Dialog)
Preotului, ce citise
Pe una ce-n grab' murise,
Zicea o cocoană bună:
"- Șade rău să spui minciună!
L-alții n-ai tăgăduit-o,
C-ai fost d-ai și spovedit-o!
Părinte-o socotești glumă?
Ori nu știi ce este ciumă?
Astfel cugetă creștinii,
Să zmreduiești toți vecinii?
Nu știi că-ți rîdică daru?
Dar an nu băuș paharu?
Ba două pahare rele,
Doi feciori nu-s bagatele!"
Fără multă judecată
Preotu răspunse-ndată:
"- Cocoană, ce-ți spun nu crede
Cîți cu ochii lor nu vede!
Paharele seci sînt rele;
Dar nu-s astfel ale mele.
Zeu, Dumnezeu, le beau pline,
Și eu cîte beau ? puține!
Nu le număr să țiu minte!
Că opt abia-mi ud un dinte;
Și mi-au spus mulți că e-a minții,
Des așa tot să-mi spăl dinții,
De a cărora păstrare
Îngrijesc ca lucru mare".
Din vol. Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt I. Văcărescu, cap. Epigrame (1848)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează