Zarcă, zarcă, tu esti, parcă,
crematoriu, o redută
surdă, strasnică de slută,
ca un croncănit de țarcă.
S-a-ncrustat în zid pecetea
multor ierni spre-a fi ecoul
unui bocet și cavoul
tinereții noastre, setea.
Ne-a rămas ucigătoare,
anii toți a nu-i cunoaște,
ca să ajungem biete moaște
sau schelete umblătoare.
Zarcă: gratii și obloane,
crematoriu, stepă, oază,
surdă, crâncenă și groază,
Țintuită în piroane.
Zarcă, zarcă, rugi și certuri,
mă-nspăimânt să-ți spun pe nume,
ești ca iadul, esti o lume
aruncată în deșerturi...
Aiud - Zarca - 1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează