Cânta o pasăre măiastră,de Golgota ,duios cânta,
De taina cerului sihastră,de pacea si iertarea noastră
Atât de limpede cânta,atât de limpede cânta
Că doina dulce si măiastră din glasul ei mă fermeca.
Că doina dulce si măiastră din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea,pierdută-n lume,o clipă m-am oprit s-ascult,
Si nu mai știu ce-a fost anume,părea că-s numai eu pe lume,
Așa mă fermeca de mult, așa mă fermeca de mult,
Uitasem unde sunt si cum e si nu mă săturam s-ascult.
Uitasem unde sunt si cum e si nu mă săturam s-ascult.
Duiosul viers,pe nesimțite,am început să-l cânt si eu;
Prin sfâșierile cumplite,cu râu de lacrimi neoprite,
In viersuri,eu m-am frânt mereu;in viersuri,eu m-am frânt mereu;
Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu.
Cântarea Jertfei preaiubite m-a întâlnit cu Dumnezeu.
Cu cântul păsării măiestre si astăzi intristarea-mi strâng,
Când vântu-mi suflă la ferestre si-mi spune-a Golgotei poveste,
În viers bucăți de suflet frâng,in viers bucăți de suflet frâng,
Prin doina păsării măiestre mă rog adânc si cânt si plâng...
Prin doina păsării măiestre mă rog adânc si cânt si plâng...
O,Doina Golgotei...cum plânge în tine cântecul preasfânt,
De-o dragoste scăldată-n sânge,de Sânul cel străpuns ce strânge
Iertat,norodul Său cel sfânt ! iertat,norodul Său cel sfânt !
Te cânt,cu cât mai mult voi plânge si plâng cu cât mai mult Te cânt.
Te cânt,cu cât mai mult voi plânge si plâng cu cât mai mult Te cânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează