Iarnă istovită - Al. Ceușianu

​

Frunzele veştede

Nu se mai scutură,

Ceaţa pe creştete

Vântul n'o flutură.

Tac depărtările

Zării molatice,

Goale's cărările

Iernii sălbatice.

Albul omătului

Piere din flamură,

Plânsu' brădetului

Picură 'n ramură.

Strunele stropilor

Şterg promoroacele,

Stavila gropilor

Strânge băltoacele.

Crapă lacătele

Gheții. Se vede că

Decătuşatele

Gârle n'au piedecă.

Pornesc şuvoaiele,

Freamătă măgura,

Plâng cucuvaiele,

Stăruie negura.

Taina misterului

Iarna şi-o rupe că

Inima gerului

Nu se înduplecă.

din Gândirea