Ca blestemate de vrăjmaşe pronii
Se-nfig în neam oraşele străine,
De multe limbi li-s uliţele pline
Ca-n jur de turnul vechii Babilonii.
Pândesc acolo suflete haine
Cu gheare ascuţite după pradă
Când neamul vine aducând grămadă
De rod bogat muncit din mărăcine.
E prin oraşe şi o boierime
Cu graiuri ca de limbă păsărească,
Din neamul nostru n-o-nţelege nime.
O, Doamne, fă din nou să înflorească
Şi la boieri cuvântul din vechime
Cu înţeleapta-i vorbă strămoşească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează