Totdeauna, omule liber, ma vei iubi,
asa cum iubeste saracul piinea si soarele,
fiindca suntem amindoi din acelasi graunte
si fiindca singura religie-adevarata e munca.
Noi ne cunoastem, fara sa ne fi vazut vreodata; cind ne-ntilnim, ne-mpartim unul altuia viata si, cu un sarut cit o confluenta de larg, zarile-n coltul buzelor noastre se sparg.
Ma vei iubi, omule liber, aprig si cald, asa cum iubesc eu calatoriile prin inima ta, cum asteapta fecioara saminta copilului nou, pe care sa-l poarte la sinul sau roditor ca pamintul.
Bratele noastre cuprind longitudini, meridiane, si toate anotimpurile vin spre noi ca un fluviu, inteligenta si munca sunt singurele noastre arme, prietenia, singura noastra avere.
Pentru tine, omul meu liber ca timpul,
voi azvirli cu prastia cuvintele cele mai pline,
voi rasuci universul ca un compas -
si punctele, care pe harta inseamna hotar,
am sa le sterg dintre noi, ca pe un simplu popas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează