Foaie verde milioane,
și fiscale, și silvane,
tu salvează-ți țara, Ioane,
de șopârlele dușmane,
de plutoane și plocoane
și de gafele Romane.
Că e jale mare-n țară,
toți bandiții se băgară
și mi se privatizară,
cu otrava lor sprințară
și poporul stă să moară
și-l pândesc și cei de-afară.
N-are nimeni chef de treabă
și puterea ta e slabă,
spune drept, la cei ce-ntreabă,
dacă va ajunge roabă,
țara noastră basarabă,
pe o cinică tarabă?
Pâinea-i scumpă și e mică,
grâul necules se strică
și ni-i jale, și ni-i frică,
viclenia inamică
ne-a intrat în sânge, cică
țara fierbe, frunza pică.
Noi, care-am crezut în tine,
că ești bun și ai rușine,
te-anunțăm, printre suspine,
ține minte, Ioane, ține,
țării tale nu-i e bine,
nu mai crede ea în sine.
Pune tâmpla ta s-asculte
nu elogii și insulte,
nu-ntocmirile oculte,
ci aceste lacrimi multe,
din durerea țării zmulte,
țara-ntreagă un tumult e.
Pune cumpănă în toate,
fă, la cei săraci, dreptate,
Ioane, vânt de ocnă bate
și așa nu se mai poate,
să plătim o pâine-n rate.
Ioane, ni-i pândit hotarul,
Ioane, ni se fură harul,
Ioane, fii atent cu țarul,
Ioane, aruncat e zarul,
Ioane, ne-a-necat amarul,
Ioane, s-a umplut paharul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează