Eu n-am avut, Doamne, aur să-i dau
Vieții vrăjmașe tribut,
Din anii mei tineri ce-n mine sunau
O salbă de preț i-am făcut.
I-am dat și grădinile-mi grele de flori,
Belșug de culoare aprinsă
Și-aripile care m-au dus peste nori
Și fruntea cu zare încinsă.
Dar viața hapsână a vrut să-i mai pun
Un galben în salba de foc,
Și-am rupt ca pe-un mugur din cerul meu bun
Și steaua ce-mi poartă noroc.
Iar anii din salbă au ars ca pe jar
Cu ei și întregul avut...
Nimic n-am dat vieții vrăjmașe în dar,
I-am dat tinerețea tribut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează