Se stinge-n zări minunea tinereții
Și noi plecăm pe rând de pe la gazde,
Plecăm pe rând din satele vieții
Să ne frământe grapele pe brazde. ..
Atâția ani am așteptat pe zare
Si-am întrebat și apele, și norii
De ce nu ne sosesc din depărtare
Cocorii bucuriilor, cocorii...
Am împlântat hârlețele în brazdă,
Am ciopârțit cu foame vinovată
Pe cei ce-au mângâiat aceleași gazde
Pe prispele pământului, odată...
Plecăm pe rând pe sub aceleași stele
Spre-ntinderi mari de țarini viitoare -
Să ne brăzdeze plugurile grele,
Să ne frământe vitele-n picioare...
Aprindeți focuri mari din munte-n munte
Prietenii din șesuri să le vadă -
Din scuturi grele să ne facă punte
La-ntoarcerile noastre în Baladă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează