Așteptând să vină cel drag,
am pus o ramură verde pe prag.
Ferestile nu știu cum luminau.
Parca râdeau.
Florile aduse din câmp
au fost și ele vesele un timp.
Toate lucrurile câte erau în casă
Se făcuseră de argint și matasa.
Dar a trecut amiaza. E seară.
Oamenii reintră în casele lor.
Păsări, obosite de zbor,
In cuiburi ascunse coboară.
Ridic ramura stinsă de jos:
Amândouă suntem de prisos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează