Prin retortele casei urcam sau coboram în salturi,
mă strecuram pe Pont Royal printre maşini
cu ochii pe cerul Luvrului,
ca un voal cenuşiu de care e prinsă o gravură cu palat,
şi nici nu ştiu prin ce portal în palat pătrundeam...
Clasa era o sală de gardă boltită şi întunecoasă,
cu bănci şi mese grele.
Pe vremuri prânzeau acolo soldaţii...
De la catedra înaltă
vorbea un profesor cu barbă,
arheolog fanatic,
legat de o idee a sa despre un amănunt de care nu se
putea desprinde,
la care neîncetat revenea,
pe când noi aşteptam să aflăm totul
despre fecioara bleu de la Chartres
sau despre îngerii care
de un mileniu
zâmbesc la Remis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează