Asa de multi sunt ei, eroii tarii,
Necunoscutii mai ales si mortii,
Ca poate nu-i destul nisipul marii
Sa-i numere pe toti in cartea sortii.
Ei ne-au lasat un drum de oseminte
Cu sange cimentat, pe cand cazura
In sirul nesfarsit de lupte sfinte
Pe-a stramosestii vetre aratura.
Ce drept avem in lume noi mai sfant
Ca de-a le duce streagul mai departe,
Al libertatii noastre pe pamant,
In numele vietii peste moarte?!
Asa graieste Dunarea batrana,
Asa e scris in stanca din Carpati:
Cu secera si cu ciocanu-n mana
Sa fim aici sub steaua muncii frati!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează