Ce mi-ar trebui ca să fiu fericit?
O odaie, doar, cu foc aprins;
două ceşcuţe, două mici ceşcuţe,
una ţie, şi alta mie, Paolina;
şi să-ndulcesc cu sărutarea ta amarul băuturii.
Ascultă, micuţa mea, ascultă;
că mâine n-am să te mai pot vedea, cred, decât din când în când şi pe furate. Dar mai întâi, o dată, o dată numai, n-ai vrea tu oare ce ţi-am şoptit deunăzi la ureche, când tu,
mâna ai ridicat asupra-mi, mână pe care eu cu un potop de sărutări am pedepsit-o, şi m-ai făcut „neruşinat"; pe când la pieptul meu
îţi ascundeai, râzând însă, căpşorul.
N-ai vrea Paolina? Ca să păstrez şi eu o amintire de la tine, dulce, atât de dulce încât inima să mi-o topească, fie şi-n amintire doar, şi să fie cea de pe urmă floare pe care-n această viaţă-o culeg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează