Prietene, când lacrimile-mi vin
În ochi și inima îmi bate tare
De-o bucurie care pare chin, -
În glasul tău găsesc îmbărbătare.
Îți mulțumesc. Tiranul să-și păstreze
Cătușele și plânsul. Să turbeze
Văzându-te cum te ridici, mai darnic
Din temnița în care-a vrut zadarnic
Să-ți lege sufletul care desleagă
Din lanțuri grele omenirea-ntreagă.
Poemul este închinat ziaristului și criticului Leigh Hunt (1784 - 1859), editorul ziarului ”The Examiner”, arestat în repetate rânduri de autoritățile engleze.
Traducerea de Petre Solomon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează