Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin,
Surâde şi cade şi altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng,
Ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
Ţărâna rămâne şi uită de el,
Şi alt fir se-nalţă şi moare la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis,
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea însă e scris Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează