I
Și cavalul tot s'aude
De departe trist și vag;
E o doină de la stânà.
Jalea unui dor pribeag!
II
Pe cárările pădurii
Umblând leneș, visátor,
M'am oprit, sfios, pe malul
Unui limpede izvor.
III
Ca o lacrima de aur
Cade'n haos câte-ostea;
Nu știu pentru ce atuncea
Dureros privesc spre ea.
IV
Luna razele-și răsfrânge
Prin frunzișul unui fag;
Iar cavalul tot s'aude
De departe, trist și vag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează