Piatră cubică. Toamna - Geo Bogza

lui Sașa Pană

Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă...

E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de

milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ.

Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodată

zâmbetele ei galbene ca dovlecii pe care îi mâncam în copilărie.

Permiteți-mi domnișoară să vă ofer sufletul meu cu

autograf.

În toamna aceasta am pierdut zilele ca pe niște trenuri.

Iubesc crimele fiindcă sînt puternice ca descărcările electrice ale atmosferei.

Inima e un bordel cu felinarul roșu al sângelui la poartă.

Pumnalul frumos ca mâinile logodnicei

spintecă la piept perdeaua epidermei

și din glastra cărnei sângele țâșnește ca o garoafă

ce caraghioși sînt pe urmă polițiștii.

UNU, an. II, nr. 20; decembrie 1929