În acest lăcaș de pace unde Domnul se mărește,
Omul întăi se botează, când se naște pe pământ,
Ș-apoi cu a lui soție vine de se însoțește,
În sfârșit aicea află liniștire în mormânt.
Nașterea, viața, moartea, sufleteasca mântuire,
În acest loc se adună și d-amarul lumii greu
Omul scapă când se duce ca să-și iaie răsplătire
De la dreapta îndurare a bunului Dumnezeu.
Eu nu am fost ca alții, de-aceea în suferință
Am petrecut și-n lipsa plăcerilor lumești,
Dar cugetul îmi spune că n-oi avea căință
C-am fost și eu unealtă la rele omenești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează