Cum intră rugina în frunze
Cu foşnet de bronz vegetal
Aşa intră boala în oameni
Discret, sau de-a dreptul brutal.
Şi frunza rezistă o vreme
Pe creanga pe care-a crescut
Apoi, duhul toamnei o rupe
Se leagănă-n vînt şi-a căzut.
Tot astfel şi omul se schimbă
La faţă-n reflex arămiu
Se clatină singur, o vreme
Şi cade, şi nu mai e viu.
Dar frunza renaşte la viaţă
Pe ramul aceluiaşi pom
E Paşte-n întreg Universul -
De ce n-ar renaşte şi-un om?
Alege-ţi o stea, sau o frunză
Tu, om care speri în minuni
Nimic nu se stinge cu totul
Noi sîntem la moarte imuni.
E ultimul clopot al toamnei
Noiembrie - vreau să mă-mbăt
Precum o actriţă-n cabină
Azi, ploaia se schimbă-n omăt.
Ce an blestemat se termină!
A fost Luna Neagră, sau ce?
Hai, pleacă odată, e timpul
Ce milă de tine îmi e!
Nimic nu a mers, dimpotrivă
Eşecuri, depresii, necaz
Iar cîinele rău încă muşcă
Şi încă ne scuipă-n obraz.
Cad frunzele toamnei de ghiaţă
Pe-al patriei noastre cavou
Adio, dar ce ne aşteaptă
Oh, Doamne, în Anul cel Nou?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează