A 5-a versiune
lui Karl Borromaeus Heinrich
Peste iazul cel alb
Păsările sălbatice-au plecat.
Seara, un vânt de gheață bate dinspre stelele noastre.
Peste mormintele noastre
Se-nclină fruntea sfărmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de-argint.
Sună mereu zidurile albe ale orașului.
Sub bolți de spini,
O frate-al meu, ne aburcăm, arătătoare oarbe, către miezul nopții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează